Fostul ministru al Apărării Mihai Fifor, despre crucialul Summit NATO de la Ankara: ”Președintele Nicușor Dan nu are deloc o misiune ușoară” / ”Pentru România, adevărata miză a summitului nu este doar securitatea”

Sursele reformiste (Digi24, SpotMedia) subliniază o schimbare de paradigmă: aliații europeni nu mai acționează din teamă față de Donald Trump, ci din dorința de a-și asuma responsabilitatea pentru propria securitate. Se pune accent pe faptul că investițiile militare crescute sunt făcute „pentru noi, nu pentru voi”. Articolele evidențiază cum premierul spaniol Pedro Sánchez a utilizat tensiunile cu Washingtonul pentru a-și consolida autoritatea internă în fața scandalurilor de corupție, transformând retorica lui Trump într-o oportunitate de a se prezenta drept un lider care apără interesele naționale în fața presiunilor externe.

Summitul NATO desfășurat la Ankara a reafirmat angajamentul colectiv față de Articolul 5 și unitatea transatlantică, în ciuda tensiunilor inițiale provocate de retorica președintelui american Donald Trump. Declarația finală a menținut Rusia drept principala amenințare la adresa securității euro-atlantice și a susținut asistența pentru Ucraina. Pentru România, rezultatele concrete includ extinderea cooperării navale cu Bulgaria și Turcia pentru protejarea infrastructurii critice submarine, inclusiv perimetrul Neptun Deep, și participarea la inițiativa GlobalEye pentru supraveghere aeriană. Deși Marea Neagră nu a fost menționată explicit în declarația finală, oficialii români au subliniat importanța consolidării securității regionale în contextul conflictului ruso-ucrainean.

Perspectiva suveranistă, reflectată de Gândul și Realitatea Plus, evidențiază tensiunile dintre Washington și capitalele europene, punând accent pe amenințările președintelui Donald Trump privind retragerea totală a SUA din Europa. Aceste surse subliniază dificultățile liderilor europeni de a gestiona o Alianță în care rolul Americii se schimbă radical, forțând statele membre să semneze contracte masive de înarmare pentru a compensa incertitudinea politică. Accentul cade pe vulnerabilitatea Europei în absența conducerii militare și a arsenalului superior al Statelor Unite, care au definit securitatea continentului timp de generații.